DOI: 10.47743/jss-2024-70-1-14

Rezumat: Legea nr. 206/2004, privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare, în corpul căreia se identifică definirea termenului de „plagiat”, nu sancţionează şi nu interzice preluarea, în sine, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice, deoarece o astfel de interdicţie ar echivala cu imposibilitatea desfăşurării oricărei acti­vităţi de cercetare. Ceea ce sancţionează Legea nr. 206/2004 este preluarea acestor ele­mente, din lucrări anterioare publicate de alt autor sau de acelaşi autor, fără citare, prin indi­carea numelui autorului, titlului, editurii, anului apariţiei şi a paginii/paginilor de la care s‑a făcut preluarea. Astfel într‑o speţă analizată în prezentul articol reclamantului i s‑au reproşat abateri de la obligaţia de a respecta etica şi deontologia activităţii de cercetare, constând în preluarea identică, în cap. IV al propriei lucrări de doctorat, a textelor dintr‑o altă lucrare ştiinţifică publicată anterior, cu încălcarea regulilor de citare expuse în precedent. Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare‑dezvoltare se aplică sancţiunile disciplinare prevăzute în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cer­cetare‑dezvoltare, precum şi sancţiunile prevăzute în Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare, în Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, republicată, şi în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.

Cuvinte‑cheie: plagiat, drepturi de autor, sancţiune penală, sancţiune disciplinară, etica şi deontologia activităţii de cercetare