DOI: 10.47743/jss-2025-71-4-8

Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Rezumat: Acest articol își propune a prezenta identităţi și metafore juridice, punctele centrale fiind operele Faust, scrisă de Johann Wolfgang Goethe și Maestrul și Margareta, scrisă de Mihail Bulgakov. Motivul alegerii celor două opere este faptul că acestea sunt interconectate, ambele având la bază laitmotivul pactului cu diavolul. Vom observa influenţa operei Faust asupra operei lui Bulgakov, legăturile dintre text și mitologie și, de asemenea, faptul că vechiul mit al pactului cu diavolul duce la mitul regenerării. Există numeroase identităţi și metafore juridice, motiv pentru care ,,pactul” va fi privit ca un contract. Astfel, vom identifica elementele esenţiale ale unui contract (părţile, consimţământul acestora, obiectul, cauza și forma) și vom conchide cu o temă de reflecţie, și anume dacă pactul cu diavolul este respectat sau nu. Între Maestrul și Margareta și povestea lui Faust există o multitudine de paralele și, după examinarea acestora, ne putem apropia de povestea lui Bulgakov. Cu toate că nu putem pune semnul egalităţii între cei doi, atunci când un autor indică o capodoperă cu un mesaj filosofic recunoscut ca sursă a inspiraţiei sale, acesta mărește sensul propriei sale lucrări. Cele două opere prezintă legături extrem de interesante, tratând teme precum religia, politica și istoria. Mihail Bulgakov este adeptul contradicţiilor literare și acesta ajunge să descopere divinitatea din perspectiva abordării iniţiatice a demonicului. De altfel, nu se pot înţelege anumite aspecte ale romanului fără o iniţiere în Faust-ul lui Goethe. Rolul diavolului din Maestrul și Margareta este motivat de diavolul lui Goethe. Veneraţia lui Faust faţă de raţionalism și știinţă (ca sursă supremă de împlinire) l-a condus într-o călătorie intelectuală, care iniţial exclude credinţa sau orice motiv pentru a continua să trăiască. Personajul principal al lui Goethe, frustrat de limitele umane ale cunoștinţelor sale, face un pact cu diavolul în căutarea perfecţiunii și a împlinirii despre care Faust recunoaște că nu pot fi obţinute în această lume. Atât diavolul lui Goethe cât și cel al lui Bulgakov reprezintă „acea putere ce veșnic răul îl voiește și veșnic face numai bine”. Plecând de la Faust și Koroviev și până la Mefistofel și Woland, vom trata în acest articol asemănările și deosebirile dintre cele două opere și vom identifica metaforele juridice care ne vor plasa într-un plan obiectiv de analiză juridică, urmând a ne întreba: „are nevoie diavolul de un avocat?”.

Cuvinte-cheie: diavol, pact, contract, avocat.

Referințe:

Bulgakov M., Maestrul și Margareta, Editura Humanitas, București, 2016.

Chaevitch A., „Faust: Goethe’s Guide to Legal Progress”, în The Learned and Lived Law, Editura Brill, 2021.

Codul civil român, Editura Hamangiu, București, 2024.

Deak F., Popescu R., Tratat de Drept civil. Contracte speciale, ediţia a V-a, Editura Universul Juridic, București, 2017.

Goethe J.W., Faust, vol. I, Editura Reclam, Stuttgart, 2006.

Ricoeur P., Metafora vie, Editura Univers, București, 1984.

Zaharia V., De la mitologie și religie la biografie în Maestrul și Margareta, în Probleme ale știinţelor socioumanistice și modernizării învăţământului, Vol.3, Chișinău, 2020.