DOI: 10.47743/jss-2025-71-4–20

Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Rezumat: Romanul 1984, scris de George Orwell, aduce în prim-plan o ipoteză sumbră a unui viitor distopic, ce înglobează consecinţele nefaste ale totalitarismului. Astfel, drepturile omului ajung să fie suprimate, individul fiind redus la tăcere. Dreptul la liberă exprimare este consacrat în art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care a fost adoptată la 10 decembrie 1948, suprapunându-se astfel cu perioada în care a fost scris și publicat romanul lui Orwell. Winston Smith, personajul principal în vârstă de 39 de ani, lucrează la Ministerul Adevărului și are sarcina de a modifica toate informaţiile care nu sunt în concordanţă cu idealurile Partidului, ceea ce pare de-a dreptul absurd, având în vedere faptul că încă de la începutul romanului aflăm că acesta ţine un jurnal în care își notează cele mai ascunse gânduri. Jurnalul său comportă o dublă valenţă: pe de o parte, acesta este modul lui de a se revolta împotriva unui sistem dictatorial, iar pe de altă parte, jurnalul este unicul mijloc care îl menţine conectat la adevăratele lui simţăminte. Tocmai încălcarea dreptului la liberă exprimare este factorul care declanșează criza interioară a lui Winston Smith, conflictul acestuia fiind unul vizibil pe tot parcursul romanului. Astfel, personajul principal se afundă tot mai mult într-o incertitudine densă, temerile stârnite de controlul politic exercitat asupra poporului fiind sursa acestei degringolade. Alienarea lui Winston Smith este cauzată atât de mijloacele de represiune politică, cât și de nesiguranţa care plutește în jur și care determină suspiciunile acestuia. În acest fel, frica reușește să acapareze fiinţa umană, fiind unul dintre elementele nelipsite ale terorii care le este insuflată cetăţenilor de către regimul totalitar. Așadar, suprimarea dreptului la liberă exprimare nu doar că reduce fiinţa, ci o anulează de-a dreptul, anihilând-o. Într-o astfel de lume distopică, individul devine un pion singur pe o tablă de șah, care poate fi mutat doar înainte, și niciodată înapoi, aflat în prima linie și predispus la a fi sacrificat oricând.

Cuvinte-cheie: totalitarism, liberă exprimare, represiune politică, alienare.

Referințe:

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, disponibil la https://www.ohchr.org/ sites/default/files/UDHR/Documents/UDHR_Translations/rum.pdf, accesat la data de 7 aprilie 2025

Bulgakov, M., Maestrul și Margareta, trad. N. Radovici, Editura Polirom, Iași, 2014.

Chevalier J., Gheerbrant A. (coord.), Dicţionar de simboluri, Editura Polirom, Iași, 2009, trad. M. Slăvescu, L. Zoicaș (coord.).

Genette, G., Palimpsests. Literature in the Second Degree, University of Nebraska Press, 1997, trans. C. Newman, C. Doubinsky

Ionesco, E., Teatru VI: Noul locatar. Rinocerii, trad. V. Russo, V. Zografi, ed. a II-a, Editura Humanitas, București, 2017.

Orwell, G., 1984, Editura Litera, trad. M. Gafiţa, București, 2021.

Saramago, J., Eseu despre orbire, trad. M. Caragea, Editura Polirom, Iași, 2013.

Tomașevski, B., Teoria literaturii. Poetica, trad. L. Teodorescu Editura Univers, București, 1973.