DOI: 10.47743/jss-2025-71-4-5

Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava / Universitatea „Titu Maiorescu” București.

Rezumat: Ultimul poet romantic român, iremediabil îndrăgostit de natură a fost, în același timp, o voce puternică și un spirit justiţiar. Deși nu a studiat dreptul, a fost auditor la cursuri în perioada șederii la Berlin, astfel încât, în multe dintre poeziile sale abordează teme sociale. În același timp, într-una dintre nuvele găsim, in nuce, trimiteri la una dintre cele mai controversate probleme ale zilelor noastre: eutanasia. A fost Eminescu preopcupat, avant la lettre, de ”moartea bună”? Este întrebarea la care încercăm să răspundem în această lucrare.

Cuvinte-cheie: Drept, eutanasie, poezie,Eminescu.

Referințe:

Călinescu G., Viața lui Mihai Eminescu, Editura Cultura Naţională, București,1932.

Dumitrescu-Bușulenga Z., Eminescu și romantismul german, Editura Nicodin Caligraful, Putna, 2016.

Eliade M., Insula lui Euthanasius, Humanitas, 2008.

Hesiod, Naşterea zeilor (Teogonia) Munci și zile. Scutul lui Heracles, (traducerea Dumitru T. Burtea), Editura Univers, Bucureşti, 1973

Platon, Republica (Cartea a VII-a), Editura Antet Revolution, 2010

Shakespeare W., Hamlet (III, I, 6-65), Parallel Texts., translated into Romanian by Victor Anestin, 1908, 114-116, Editura Librăriei Alcalay&Co, București, 1908.

Suetoniu. Viețile celor doisprezece Cezari. Editura Politica, Bucureşti, 1998.

Letellier Ph., History and Definiton of a Word, in Euthanasia: Ethical and Human Aspects, Vol. I, Council of Europe Publishing, ed. Euthanasia. Strasbourg: Council of Europe; Croton-on-Hudson, NY: Manhattan Publishing Co. 2003.