DOI: 10.47743/jss-2025-71-2-4

Rezumat: Studiul traducerii juridice a fost descris în diferite moduri, fie ca o disciplină de graniţă între drept și lingvistică („La traducción jurídica, una disciplina situada entre el derecho comparado y la lingüística contrastiva” 2 ), fie ca o interdisciplină („an interdiscipline which is situated on the interface between translation studies, linguistics, terminology, comparative law, and cultural studies”3), fie ca o subcategorie a traductologiei („La traductologie juridique est un sous-ensemble de la traductologie au sens large”4), fie ca o disciplină sui generis („La juritraductologie est une nouvelle discipline qui cherche à déterminer les règles méthodologiques applicables à la traduction juridique”5). Pe fundalul acestei dezbateri continue, prezentul articol își propune să analizeze câteva repere în studiul traducerii juridice, pornind de la ceea ce Harvey6 numea „discrepanţele care persistă la margine”, și anume locul acordat textelor care nu tratează chestiuni juridice, dar sunt utilizate în contexte juridice și invers. Având în vedere că o problemă în conceperea traductologiei juridice provine din axarea pe funcţia textului-sursă și/sau a textului-ţintă, articolul de faţă își propune să se concentreze în schimb pe actul translatorial, în vederea delimitării unui domeniu al studiului traducerii juridice care să fie distinct de cel al limbajului juridic și/sau al contextelor juridice.

Cuvinte-cheie: traductologie juridică, traducere juridică, act translatorial, echivalenţă.

Referinţe:

Abdel Hadi M., Géographie politique et traduction juridique, le problème de la terminologie, Terminologie et traduction, 2(3): 1992, pp. 43-57.

Arntz R., La traducción jurídica, una disciplina situada entre el derecho comparado y la lingüística contrastiva, Revista De Lenguas Para Fines Específicos, 8: 2001, pp. 375–400. Bell Roger T., Translation and Translating. Theory and Practice, Londres/New York:

Longman, 1991.
Biel L., Corpus-Based Studies of Legal Language for Translation Purposes: Methodological and

Practical Potential, în Heine, C., Engberg, J. (ed.), Reconceptualizing LSP. Online proceedings of the XVII European LSP Symposium 2009. Aarhus, Denmark: Aarhus School of Business, Aarhus University, 2010.

Cao D., Legal Translation, în Y. Gambier, L. van Doorslaer (ed.), Handbook of Translation Studies, Amsterdam, NL: John Benjamins Publishing Company, 2010.

Catford J.C., A Linguistic Theory of Translation, London, UK: Oxford University Press., 1965. Cheng L., Sin K.H., Terminological equivalence in legal translation: A semiotic approach, Semiotica, 172(1/4): 2008, pp. 33-45.

Harvey M., What's so Special about Legal Translation?, Meta: Translators’ Journal, 47(2)/2002, pp. 177-185.

House J., Translation Quality Assessment: A Model Revisited, Tübingen, DE: Narr, 1997. Müllerová Shiflett M., Functional Equivalence and Its Role in Legal Translation, English Matters III: 2012, pp. 29-33.

Newmark P., A Textbook of Translation, Harlow, UK: Longman, 2005.

Nida E. A., Language, Culture and Translating, Shanghai Foreign Language Education Press, 1993.

Nida E. A., Taber C. R., The Theory and Practice of Translation, Leiden, NL: Brill, 1969. Nida E. A., Towards a Science of Translating, Leiden, NL: Brill, 1964.
Pelage J., La traductologie juridique : contours et contenus d'une spécialité, Traduire, 200/2003, pp. 109-120.

Prieto Ramos F., Legal Translation Studies as interdiscipline: Scope and evolution, Meta: Translators’ Journal, 59(2): 2014, pp. 260-277.

Reiss K. and Vermeer H. J., Groundwork for a General Theory of Translation, Niemeyer, Tubergen, 1984.