Rezumat: Noțiunea de domiciliu comportă multiple valențe juridice. De la protecția vieții private, a dreptului la identitate și până la o serie de aspecte procesuale, domiciliul rămâne un reper și un atribut semnificativ al persoanei fizice. Odată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană domiciliul a căpătat noi semnificații, mai ales în contextul liberei circulații al persoanelor, semnificații care, pe lângă drepturile importante pe care le conferă, sunt de natură să creeze și o serie de controverse. Sub aspectul stabilirii competenței notarului public și al instanțelor judecătorești domiciliul rămâne un reper semnificativ, putem aprecia chiar primordial în anumite proceduri. În prezenta lucrare ne propunem să abordăm aspectele privind domiciliul care au generat o serie de controverse sub aspectul competenței, în special în procedura succesorală și a cererilor de desfacere a căsătoriilor. 

Cuvinte cheie: domiciliu; competență; procedura succesorală; cererile de desfacere a căsătoriilor; notar public

DOI: http://doi.org/10.47743/jss-2021-67-1-1  

Referințe

Boroi G., Drept civil. Partea generală. Persoanele, ed. a 4-a, Editura Hamangiu, București, 2010

Moloman B.D., Considerații privind competența Autorității Tutelare sub auspiciile noilor reglementări legale, în Pandectele Române. nr. 7/2014, pp. 59-78

Păpureanu M., Comentarii, doctrină și jurisprudență (la art. 483-512), în Noul Cod civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență, vol. I, Editura Hamangiu, București, 2012 

Scheaua M. (coord.), Rizoiu R., Bodu S., Trăilă D., Dub M., Tec L., Codul Civil – Comentat si adnotat. Despre legea civilă. Despre persoane. Art. 1-257, Editura Rosetti, București, 2018