Rezumat: Lucrarea propune o trecere în revistă a procesului de traducere în cadrul Uniunii Europene, a unor cercetări în domeniul traducerilor juridice, a câtorva trăsături ale stilului juridic european şi a impactului traducerilor asupra stilului juridic şi legislaţiei româneşti. Traducerile legislaţiei europene reprezintă un „sub-gen” al stilului juridic, cu anumite particularităţi decurgând tocmai din necesitatea uniformizării dreptului şi a constanţei folosirii aceloraşi formulări în toate actele. Datorită necesităţii implementării directivelor şi adaptării la legislaţia statelor membre (art. 288 TFUE), textul UE devine, prin transpunere, un izvor al legislaţiei naţionale. Precum traducerile legislaţiilor străine în română au reprezentat izvoare ale înnoirii sistemului juridic românesc în secolul al XIX-lea, tot astfel acquis-ul comunitar, prin traducere, reprezintă în zilele noastre unul din motoarele modernizării legislaţiei şi stilului juridic românesc şi parte din transferul cultural dintre Centru (Uniunea şi instituţiile sale) şi periferie (statele membre).

Cuvinte-cheie: UE, traduceri juridice, stil juridic, transpunere, transfer cultural