Rezumat: Noul Cod civil marchează o schimbare de viziune față de Codul civil anterior cu privire la substituția fideicomisară (substitutio fideicomissaria), printr-o atenuare a interdicției existente, în sensul că deși ca regulă este în continuare interzisă (fiind sancționată cu nulitatea absolută), prin excepție se admite că aceasta devine valabilă în cazurile expres prevăzute de lege (art. 993- 1000 din Noul Cod civil). În cadrul acestui articol se urmărește realizarea unei analize a instituției liberalității reziduale (de eo quod supererit), prin corelații cu reglementarea substituției fideicomisare (substitutio fideicomissaria). Liberalitatea reziduală (art. 1001-1005 din Noul Cod civil) nu este o instituție nouă pentru dreptul civil român, deoarece Noul Cod civil vine si recunoaște expres validitatea unei instituții pe care doctrina și practica au acceptat-o deja ca valabilă, și anume legatul rămășiței (legatul de residuo) sau fideicomisul fără inalienabilitate.

Cuvinte cheie: liberalitățile reziduale, legatul rămășiței, legatul de residuo, de eo quod supererit, fideicomisul fără inalienabilitate, substituția fideicomisară, Noul Cod civil român, art. 993- 1000 din Noul Cod civil, art. 1001-1005 din Noul Cod civil