Rezumat: Dezbaterile privind problema compatibilităţii între libertarea de exprimare şi incriminarea insultei şi a calomniei este caracteristică tuturor sistemelor juridice şi tendinţa generală pare a fi acceptarea  acestei asocieri. Sistemul penal român face excepţie prin dezincriminarea insultei şi a calomniei, abordare ce determină o reglementare foarte permisivă a libertăţii de exprimare şi care plasează protecţia demnităţii umane ca valoare fundamentală garantată de articolul 1 din Constituţia României, pe o poziţie inferioară. Incriminarea insultei şi a calomniei este considerată o limită admisibilă a dreptului la libera exprimare în legislaţiile naţionale ale statelor europene şi de către instanţa europeană, ce este justificată de scopul protejării drepturilor altor persoane. Decizia recentă a Curţii Constituţionale a României stabileşte din nou echilibrul dintre cele două drepturi aflate în conflict şi reglementează cadrul pentru incriminarea insultei şi a calomniei.

Cuvinte-cheie: libertate de exprimare, demnitate umană, reglementări de drept penal