Rezumat: Lipsa unui cadru legal internaţional care să se refere efectiv la insolvenţa transfrontalieră a corporaniilor multinaţionale sau a instituţiilor de credit are efecte dramatice asupra siguranţei tranzacţiilor internaţionale. În acest context, beneficiarii acreditivelor întâmpină o anumită dificultate în urmărirea creanţelor împotriva unei bănci multinaţionale insolvente, întrucât autorităţile abilitate din fiecare stat competent vor fi interesate în protejarea economiei naţionale si a creditorilor locali. Întrucât majoritatea statelor aderă la o formă a principiului teritorialităţii în abordarea insolvenţei transfrontaliere şi sunt mai puţin dispuse să coopereze în astfel de proceduri referitoare la instituţiile de credit, beneficiarii pot fi constrânsi să urmărească creanţele lor în mai multe jurisdicţii străine şi urmează să suporte cheltuieli considerabile şi diferite obstacole procedurale. Deşi au fost făcute unele progrese recente de către comunitatea internaţională referitoare la insolvenţa transfrontalieră a entităţilor colective prin Legea Model UNCITRAL şi Regulamentul CE, unor asemenea documente fie le lipseste caracterul legal obligatoriu, sau sunt limitate în domeniul lor de aplicare la o arie geografică restrânsă. Situaţia în aria insolvenţei transfrontaliere a băncilor este si mai complicată, deoarece fiecare acord internaţional de insolvenţă a exclus instituţiile de credit din domeniul lor de aplicaţie.

Cuvinte cheie: instituţiile de credit, entitate-unică, entitate-separată, statul de origine, statul membru gazdă