Rezumat: Articolul îşi propune să realizeze o scurtă abordare generală comparativă a naturii juridice pe care o prezintă cauzele de înlăturare a răspunderii penale, respectiv cauzele de nepedepsire (impunitate), în dreptul penal român. Se pleacă de la observarea faptului că, deşi opinia dominantă în domeniul dreptului penal este că această ramură de drept se fundamentează pe trei instituţii fundamentale (anume: infracţiunea; răspunderea penală; sancţiunile de drept penal) – care prezintă, fiecare, un ansamblu de cauze specifice cu efect extinctiv asupra respectivei instituţii fundamentale a dreptului penal – cauzelor de nepedepsire nu li se recunoaşte, totuşi, în principiu (potrivit unei teorii generale care să fie marcată de consens doctrinar) o natură juridică autonomă (de cauze cu efect de excludere produs direct asupra instituţiei fundamentale a sancţiunii penale). Din contra, se apreciază, adeseori, că ele reprezintă o formă specifică (specială) de manifestare a categoriei cauzelor de înlăturare a răspunderii penale, afirmându-se, ca atare, în mod – apreciem noi – nejustificat, că prezintă o natură juridică mai accentuată (cu efecte mai largi) decât aceea pe care o au / ar trebui să o manifeste, într-o ordonare logică a structurii formale şi ierarhice celor trei instituţii fundamentale pre-indicate.

Cuvinte-cheie: natură juridică; cauze de înlăturare a răspunderii penale; cauze de nepedepsire (impunitate); autonomie / subordonare; instituţii fundamentale ale dreptului penal; cauze cu efect extinctiv asupra instituţiilor fundamentale de drept penal.