DOI: 10.47743/jss-2025-71-4-10

Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Rezumat: Tragedia „Antigona” a lui Sofocle ilustrează confruntarea dintre două viziuni opuse asupra justiţiei: legea umană, întruchipată de regele Creon, și cutuma ancestrală, simbolizată de Antigona. Prin acest conflict, opera analizează relaţia dintre individ și stat, conștiinţa individuală și obligaţiile sociale. Antigona, loială legii divine și tradiţiilor familiei sale, sfidează autoritatea lui Creon încercând să-l îngroape pe fratele ei Polinice, în ciuda interdicţiei regelui. Simbol al luptei pentru dreptate, curajului și rezistenţei împotriva puterii arbitrare, Antigona pune sub semnul întrebării fundamentele puterii și autorităţii politice, afirmând că obiceiul ancestral trebuie să prevaleze asupra edictelor oamenilor. Ea întruchipează ideea că, uneori, căutarea adevărului și a dreptăţii necesită sacrificii imense, preţul cerut fiind chiar propria viaţă. Sacrificiul Antigonei nu este doar un simplu act de rebeliune împotriva unui decret dat de un conducător tiran, ci poate fi privit și ca o lecţie pentru societate, care pare să fi deviat de la valorile fundamentale ale respectului pentru legile divine, considerate sacre și imuabile. Creon, la rândul său, reprezintă autoritatea absolută, regele care încearcă să instaureze ordinea în Teba prin aplicarea strictă a decretelor sale. Decizia de a refuza înmormântarea lui Polinice este văzută ca un act crucial pentru păstrarea autorităţii și prevenirea dezordinii sociale. Pentru el, legea umană, adică propriul cuvânt primează, iar orice nesupunere faţă de acesta ameninţă pacea și stabilitatea orașului. Hotărârea de a o condamna la moarte pe Antigona, în ciuda insistenţelor fiului acestuia, Hemon, reflectă rigiditate dar și o doză de egoism întrucât Creon nu permite ca o excepţie, oricât de justă, să pună în pericol autoritatea regelui; devenind astfel, orb la pericolele ce se pot naște ca urmare a nerespectării cuvântului zeilor. Tragedia lui Sofocle îl determină pe cititor să mediteze la efectele puterii asupra existenţei umane și la limitele ei. Astfel, îl provoacă să își adreseze o serie de întrebări fundamentale: trebuie respectată legea existentă, chiar și atunci când este în contradicţie cu morala sau cu valorile dintr-o comunitate? Ce înseamnă respectul faţă de lege? Dar supunerea?

Cuvinte-cheie: cutuma, lege, datorie morală, curaj, conflict dintre legea scrisă și principiile morale.

Referințe:

Barac L., Prezumțiile și ficțiunile în Drept, arc peste timpuri și vremuri…, 29 iulie 2014, [Online] la https://www.juridice.ro/332216/ prezumtiile-si-fictiunile-in-drept-arcpeste-timpuri-si-vremuri.html.

Bădică I., Mitul antic elen și dramaturgia franceză contemporană, Editura Hoffman, 2016.

Biet C., Introduction. Droit et littérature, un lien nécessaire dans Littératures classiques, n°40, automne 2000, pp. 5-22, [Online] la https://www.persee.fr/doc/licla_0992-5279_ 2000_num_40_1_1481.

Croteau S., De la tragédie grecque au récit de superhéros: Un art politique au coeur de la cité. Analyses de La folie d’Héraclès et de The Dark Knight Rises, Université de Québec à Montréal, novembre 2014.

Cuny D., Les réflexions générales dans le théâtre de Sophocle. L'information littéraire, 2003/1, Vol. 55, 2003, p. 16-22, [Online] la https://shs.cairn.info/revue-l-informationlitteraire-2003-1-page-16?lang=fr.

Dago D. J.-M., La lecture idéologique de Sophocle. Histoire d’un mythe contemporain: le théâtre démocratique, Littératures, Université de Sorbonne Nouvelle- Paris III, 2013.

Dictionnaire Juridique JurisLogic, Définition de la coutume, [Online] la https://jurislogic.fr/ dictionnaire-juridique/coutume-definition/.

Diouf P. M. H., La mort et le rite funéraire en Grèce ancienne: étude de lois sur les funérailles et de quelques mnèmata funéraires, ὁ λύχνος n° 165, juillet 2023, [Online] la https://ch.hypotheses.org/9339.

Lavialle Ch., Antigone ou la contestation de la loi, Revue du droit public, 2006/5 Septembre, 2006. pp. 1182-1197, [Online] la https://droit.cairn.info/ revue-revue-dudroit-public-2006-5-page-1182?lang=fr.

Maftei L., Le myhe d’Antigone, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2018.

Ost F., Droit et littérature: variété d’un champ, fécondité d’une approche, Revue juridique Thémis, 49-1 (2015-11-25), pp. 4-6, [Online] la https://ssl.editionsthemis.com/revue/ article-4904-droit-et-litterature-variete-drun-champ-feconditedrune-approche-.html.

Parisi F., The formation of customary law, 96th Annual Conference of the American Political Science Association, Washington, D.C., August 31-September 3, 2000, pp. 4-5, [Online] la https://scispace.com/pdf/ the-formation-of-customary-law-3u1mk6 qidr.pdf.

Sofocle, Antigona, trad. George Fotino, Editura Albatros, București, 1979.

Theis R., Respect de la loi, respect de la personne: Kant, Revue Le Portique, 11 | 2003, mis en ligne le 15 décembre 2005, [Online] la http://journals.openedition.org/ leportique/548https://doi.org/10.4000/leportique.548.