DOI: 10.47743/jss-2025-71-4-4

Facultatea de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Rezumat: Studiul își propune să pună în lumină provocările pe care le presupune traducerea textului literar atunci când acesta evocă realităţi juridice. Am ales, spre exemplificare, domeniul dreptului succesiunilor și am extras din romanul Eugénie Grandet al lui Honoré de Balzac scena marcată de ironie amară în care tatăl protagonistei, care întruchipează avariţia, o convinge pe aceasta din urmă să renunţe la partea de moștenire care i-ar reveni în urma decesului mamei. Discrepanţa dintre cele două personaje este șocantă: avem, pe de o parte, un pater familias lipsit de scrupule, care pretinde a avea cele mai bune intenţii, și, pe de altă parte, o fiică naivă, care nu este familiarizată cu noţiunile juridice invocate, care nu cere explicaţii și care renunţă de bunăvoie la averea ce i se cuvine. Ca intermediar, notarul Cruchot încearcă, fără succes, să-i prezinte lui Eugénie conotaţiile conceptelor vehiculate, astfel încât aceasta să acţioneze în cunoștinţă de cauză. Analiza noastră vizează modul în care au fost transpuse în limba engleză și în limba română realităţi juridice evocate explicit sau implicit în textul sursă care fac referire la dreptul succesiunilor. Sunt trecute în revistă concepte și expresii precum „régler une affaire”, „fortune indivise”, „usufruit”, „biens indivis”, „nue-propriété”, „se dépouiller”. Chestiunea pecuniară este, de asemenea, omniprezentă în text: pentru Grandet, viaţa este, de fapt, „o afacere”. Observăm că, pe alocuri, traducătorii sunt ezitanţi: fie nu cunosc îndeaproape domeniul dreptului succesiunilor, fie nu doresc să șocheze prin utilizarea unei terminologii precise, astfel încât camuflează realităţile juridice pe care textul de origine le prezintă în mod explicit, ceea ce schimbă percepţia cititorului cu privire la gravitatea situaţiei evocate și la machiavelismul personajului Grandet. Cunoașterea enciclopedică și permanenta documentare stau la baza unei traduceri fidele, care reproduce atât sensul, cât și vocea textului de origine.

Cuvinte cheie: Honoré de Balzac, Eugénie Grandet, dreptul succesiunilor, terminologie juridică, traducere literară.

Referințe:

Andréoli M., „La Comédie humaine” : éléments d'une philosophie de la mémoire, L’Année balzacienne, no. 7, 2006, pp. 277-293.

Balzac H. de, Eugénie Grandet, Alexandre Houssiaux, Paris, 1855.

Balzac H. de, Eugenie Grandet, translated by Katharine Prescott Wormeley, Roberts Brothers, Boston, 1889.

Balzac H. de, Eugénie Grandet, traducere de Cezar Petrescu, Litera, București, 2020.

Barbéris P., Le monde de Balzac, B. Arthaud, Paris, 1973.

Vouilloux B., Balzac et le style, Études réunies et présentées par A. Herschberg-Pierrot (compte-rendu), Littérature, no. 118, 2000, pp. 121-122.