DOI: 10.47743/jss-2025-71-1-5

Rezumat: Dreptul comparat nu presupune doar metoda comparativă de cercetare a sistemelor de drept (macrocomparaţie) sau a instituţiilor juridice similare din sisteme de drept distincte (microcomparaţie). După cum se afirmă cu precădere în literatura juridică postmodernă, în contrast faţă de definiţia sa „clasică”, dreptul comparat nu se rezumă la o simplă metodă, ci este o veritabilă știinţă autonomă, al cărui obiect îl reprezintă crearea unei perspective juridice noi prin analiza și înţelegerea dreptului în context. Dincolo de o comparaţie care evidenţiază asemănări și deosebiri prin juxtapunere, dreptul comparat, înţeles ca știinţă de sine stătătoare, are în vedere înţelegerea substanţială a: alterităţii în drept, a dialogului și a aculturaţiilor juridice care se desfășoară constant în interacţiunea care are loc între culturile juridice, respectiv între juriști și confraţii acestora din sisteme de drept diferite. Astfel, având în vedere rolul său esenţial în procesul de armonizare a normelor juridice (e.g. în cazul dreptului european), precum și îndeplinirea idealurilor anterior amintite, dreptul comparat interacţionează, în mod firesc, cu alte discipline juridice, împrumutând și integrând metodele lor specifice.

Cuvinte-cheie: drept comparat, metoda comparativă, culturi juridice, perspective pluridisciplinare.

Referinţe:

Bussani M., Mattei U. (ed.), The Cambridge Companion to Comparative Law, Editura Cambridge University Press, Cambridge, 2012.

van Caenegem R. C., European Law in the Past and the Future. Unity and Diversity over Two Millenia, Editura Cambridge University Press, Cambridge, 2002.

Ciucă V. M., Drept privat comparat. Lecțiuni. Vol. I. Prolegomene, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2019.

Ciucă V. M., Lecții de sociologia dreptului. Câteva repere în sociologia generală a dreptului, Editura Polirom, Iaşi, 1998.

Ciucă V. M., Lecții introductive de hermeneutică juridică – Syllabus, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2005.

Ciucă V. M., Macovei C., Panainte S. (coord.), Şcoala Dreptului Organic. Vol. I, Editura Junimea, Iaşi, 2007.

Constantinesco L.-J., Tratat de drept comparat. Vol. II: Metoda Comparativă, trad. de D. Scarlat, Editura ALL EDUCATIONAL, Bucureşti, 1998.

Coskun D., Law as Symbolic Form. Ernst Cassirer and the Anthropocentric View of Law, Editura Springer, Dordrecht, 2007.

de Cruz P., Comparative Law in a Changing World. Third Edition, Editura Routledge-Cavendish, Oxford, 2007.

David R., Les grands systèmes de droit contemporains. Troisième édition, Editura Dalloz, Paris, 1969.

Guţan M., Sisteme de drept comparate. Introducere în teoria generală a dreptului comparat, Editura Hamangiu, București, 2014.

Legrand P., Dreptul comparat, trad. de R. Bercea, Editura Lumina Lex, București, 2001.

Reimann M., Zimmermann R. (ed.), The Oxford Handbook of Comparative Law. Second Edition, Oxford University Press, Oxford, 2008.

Watson A., Legal transplants. An Approach to comparative law. Second Edition, The University of Georgia Press, Athens, London, 1993.

Zlătescu V. D., Drept privat comparat, Editura Oscar Print, București, 1997.

Zweigert K., Kötz H., Introduction to Comparative Law. Third Revised Edition, trad. de T. Weir, Editura Clarendon Press, Oxford, 1998.