DOI: http://doi.org/10.47743/jss-2021-67-2-1

Rezumat: Domiciliul şi reşedința obişnuită a persoanei fizice sunt noțiuni de drept privat, cu o largă aplicație în dreptul intern şi european, ce privesc statul personal. Cei doi termeni juridici sunt puncte de legătură în dreptul internațional privat, alături de cetă­țenie determinând legea aplicabilă persoanei fizice. Fundamente de ordin juridic, social, politic, economic şi moral stau la baza fiecăreia dintre cele două noțiuni, aceste fundamente fiind mereu în corelație cu evoluția societății, în fiecare perioadă istorică dată. Reşedința obişnuită a persoanei fizice are şi fundamente de drept european, cum sunt principiul subsidiarității, al legitimelor aşteptări şi al efectivității, fiind o noțiune strâns legată de cea de cetățenie europeană şi libera circulație a factorilor de producție, cărora le dă conținut. Pentru Statele membre ale Uniunii Europene, reşedința obişnuită a persoanei fizice se alătură cetățeniei persoanei, ca un al doilea punct de legătură folosit în determinarea legii personale, în detrimentul domiciliului. Cartea a VII‑a din Noul Cod Civil dă curs acestei noțiuni în soluționarea raporturilor cu element străin, noțiunea fiind întâlnită şi în cuprinsul reglementării de drept intern, în forma literală de „locuință”, termen folosit în locul celui de domiciliu. Evoluția actuală a societății susține ca fiind potrivite alegerile legiuitorului național şi european pentru soluțiile cetățenie şi reşedință obişnuită, în timp ce, la nivel internațional noțiunea de domiciliu îşi păstrează vali­ditatea folosirii curente.

Cuvinte-cheie: domiciliu; reşedință obişnuită a persoanei fizice; fundamente juridice, sociale, politice, economice; principiul subsidiarității, al efectivității şi legitimelor aşteptări; reglementare juridică; raporturi de drept internațional privat; Noul Cod Civil.

Referinţe: 

Alexandresco D., Explicaţiunea teoretică şi practică a Dreptului civil român, în comparaţiune cu legile vechi şi cu principalele legislaţiuni străine, Editura „Curierul Judiciar”, Bucureşti, 1906, Vol. I

Beleiu Gh., Drept civil – Persoanele, Tipografia Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 1982

Blumann C., Dubouis L., Droit institutionnel de l’Union européenne, Editeur Juris‑Classeur, Paris, 2004

Craig P., De Búrca G., EU Law – text, cases and materials, Oxford University Press, 2003

Filipescu I., Dreptul familiei, Tipografia Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 1984

Horspool M., European Union Law, Oxford University Press, 2003

Predescu B. M. C., Fundamentele normelor conflictuale, Editura R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2001

Predescu B. M. C., Predescu I., Roibu A., Principiul subsidiarităţii, Editura R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2001

Predescu B. M. C., Drept internaţional privat, Editura Universitaria, Craiova, 2002

Predescu B. M. C., Subsidiaritatea – principiu sau instrument?, Pandectele Române, Nr. 6/2009

Predescu B. M. C., Drept internaţional privat – partea generală, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010

Predescu B. M. C., Questioni religiose e considerazioni giuridiche, ARACNE Editrice Srl, Roma, 2010

Predescu B. M. C., Drept instituţional comunitar – Drept instituţional al Uniunii Europene, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013

Stone P., EU Private International Law, Harmonization of Laws, Elgar European Law, Cheltenham, UK, 2006

Sussidiarietà e riforme instituzionali, Rapporto sulla sussidiarietà 2007, Mondadori Università, Milano, 2008

Teofan IPS, Sufletul Europei unite, în Biserica Ortodoxă şi Europa contemporană, Editura Mitropoliei Oltenia, Craiova, 2007

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, publicat în Jurnalul Oficial al U.E. L351 din 20 decembrie 2012

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, publicat în Jurnalul Oficial al U.E. L177 din 4 iulie 2008

CJCE, Hotărârea din 20 februarie 1979, cauza C‑122/78, SA Buitoni c. Fonds d'orientation et de régularisation des marchés agricoles

CJCE, Hotărârea din 19 mai 1983, cauza C‑289/81, Mavridis c. Parlament

CJCE, Hotărârea din 26 aprilie 1988, cauza C‑316/86, Hauptzollamt Hamburg‑Jonas c. Krücken

CJUE, Hotărârea din 13 martie 2007, Cauza C‑432/05, Unibet (London) Ltd c. Justitiekanslern

CJUE, Hotărârea din 2 aprilie 2009, Cauza C‑523/07, Korkein hallinto‑oikeus

CJUE, Hotărârea din 10 septembrie 2009, cauza C‑201/08, Plantanol

CJUE, Hotărârea din 30 iunie 2016, cauza C‑200/14, Câmpean

CJUE, Hotărârea din 30 iunie 2016, cauza C‑288/14, Ciup

TCE, Hotărârea din 20 iunie 2001, cauza T‑243/99, Buisson c. Comisia

TCE, Hotărârea din 11 iulie 2002, cauza T‑381/00, Wasmeier c. Comisia

TUE, Hotărârea din 4 februarie 2009, cauza T‑145/06, Omya c. Comisiei

TUE, Hotărârea din 10 iunie 2009, cauza T‑257/04, Polonia c. Comisiei

TUE, Hotărârea din 19 noiembrie 2009, cauza T‑334/07, Denka International c. Comisiei

United Kingdom House of Lords, Hotărârea din 30 iunie 2005, cauza Mark c. Mark (UKHL42)

Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în M.Of. nr. 476 din 6 iulie 2011

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, publicată în M.Of. nr. 386 din 23 mai 2017.