Rezumat: Rolul activ al judecătorului are numeroase componente, una dintre acestea referindu-se la clarificarea cadrului procesual. Chiar dacă judecătorul nu poate depăși limitele judecății, stabilite de părți prin cererile și apărările lor, instanța are obligația de a stabili în mod corect aceste limite, în cazurile în care cererile părților sunt echivoce în acest sens. Articolul analizează, pornind de la Decizia nr. 28/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, implicațiile identificării de către instanța de apel a unei pretenții implicite pe care instanța nu a avut-o în vedere atunci când și-a verificat competența și a soluționat pe fond pricina. Demersul interpretativ este prilejuit de recenta modificare a dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 C. pr. civ. cu privire la momentul până la care poate fi invocată, în fața primei instanțe, necompetența de ordine publică, respectiv la care prima instanță este obligată să-și verifice, din oficiu, competența.

Cuvinte cheie: judecător, rol activ, pretenție implicită, competență, apel