Rezumat: Prezenta lucrare este destinată teoreticienilor și practicienilor preocupați de procesul de înregistrare cadastrală a încăperilor nelocative municipale. Scopul major a fost să identificăm carențele în acest proces și să propunem soluții de depășire a acestora. Metodele folosite în operă au fost metoda comparativă, deductivă, analiza. Această lucrare științifică este consacrată unei probleme actuale și importante ce ține de gestionarea patrimoniului public municipal. Am început de la definițiile de bază ale lucrării. Potrivit art. 4 din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25.09.1998 obiecte ale înregistrării sunt bunurile imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra lor. În categoria bunurilor imobile ce se înregistrează în registrul bunurilor imobile se includ: a) terenurile; b) clădirile şi construcțiile legate solid de pământ; c) apartamentele şi alte încăperi izolate. Potrivit art. 288 alin. (2) din Codul civil, din categoria bunurilor imobile fac parte terenurile, porțiunile de subsol, obiectele acvatice separate, plantațiile prinse de rădăcini, clădirile, construcțiile și orice alte lucrări legate solid de pământ, precum și tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat durabil în acestea, adică bunurile a căror deplasare nu este posibilă fără a se cauza prejudicii considerabile destinației lor. Prin lege, în categoria de bunuri imobile pot fi incluse și alte bunuri.

Cuvinte cheie: dosar electronic, cadastru, cadastru specializat, înregistarare, locațiune, autoritate publică, decizie, bunuri imobiliare, terenuri, clădiri, încăperi, proprietate publică, relații de piață, inventariere, gestionare, dosar cadastral, plan cadastral