Abstract: În prezent este imposibil să analizezi legislaţia unei ţări fără a face referire şi la alte legislaţii. Aceasta, deoarece acum, mai mult ca oricând, statele se influenţează reciproc la nivel legislativ. Datorită acestui fapt, este util să comparăm statutul avortului în România cu statutul avortului în alte state. În acest mod putem descoperi punctele slabe ale legislaţiei noastre şi putem, de asemenea, să găsim soluţii potrivite pentru rezolvarea problemelor. Aşa cum a afirmat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, stabilirea regimului legal al avortului este în cadrul prerogativelor statelor. Unele state europene au ales să încrimineze în condiţii severe avortul. În acelaşi timp, Consiliul Europei recomandă o liberalizare relativ ridicată a avortului, precum şi păstrarea unui echilibru între drepturile femeii însărcinate şi cele ale fătului. Marea majoritate a ţărilor europene, inclusiv România, au dat curs acestor recomandări ale Consiliului Europei şi au adoptat o legislaţie permisivă cu privire la avort. În acest context, este important să definim limitele libertăţii de gândire, de conştiinţă şi de religie, cu referire la realizarea avortului. Aceasta, deoarece, dacă legea permite avortul, refuzul unui medic de a realiza un avort în temeiul acestor libertăţi poate aduce atingere dreptului unei femei însărcinate de a face un avort. 

Cuvinte-cheie: avort, Consiliul Europei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, libertatea de gândire.