Rezumat: Restricţiile naţionale aplicate libertăţii de exprimare (articolul 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului) sunt  obiectul unei interpretări restrictive. Întinderea puterii de apreciere a autorităţilor statului este determinată de caracterul măsurii adoptate, natura activităţilor şi scopul obiectiv urmărit. Prin aplicarea acestor  elemente, în unele cazuri se constată inexistenţa unei marje de apreciere iar în altele, o putere discreţionară extinsă. Participarea la activitatea politică sau  la dezbaterile de interes general şi presa au un rol indispensabil pentru societatea democratică şi beneficiază de un statut special care determină spaţiul de manevră al statelor.

Cuvinte-cheie: libertate de exprimare, restricţii, principiul proporţionalităţii, necesitatea restricţiei naţionale