Rezumat: În situaţia în care  se naşte un litigiu de drept internaţional privat,  pentru soluţionarea lui, trebuie stabilită, mai întâi, instanţa competentă. Dacă litigiul are un element de extraneitate, care priveşte teritoriul Uniunii Europene, instanţa competentă este indicată de regulamentele europene. Există două regulamente de bază, care conţin reguli de stabilire a competenţei jurisdicţionale: Regulamentul nr. 44/2001, privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, cu modificările ulterioare, supranumit Bruxelles I şi Regulamentul nr. 2201/2003, privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, supranumit Bruxelles II. Dacă instanţa sesizată este competentă, judecă litigiul. Pentru asta, judecătorul trebuie să determine competenţa legislativă, soluţionând conflictul de legi. Dacă litigiul intră în domeniul de aplicare a unui regulament european, judecătorul caută norma conflictuală corespunzătoare, care îi va indica legea aplicabilă. Există două regulamente de bază: Regulamentul nr. 593/2008 cu privire la legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, supranumit Roma I şi Regulamentul nr. 864/2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale, supranumit Roma II. După ce norma conflictuală îi indică legea aplicabilă, pentru a  soluţiona litigiul pe fond, judecătorul va aplica legea procedurală română. Pentru comunicarea actelor de procedură se aplică Regulamentul nr. 1393/2007 privind notificarea asupra documentelor judiciare si extrajudiciare în materie civilă şi comercială. Dacă legea aplicabilă fondului litigiului este o lege străină, judecătorul va stabili conţinutul legii străine conform articolelor 27-28 din Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială. În ceea ce priveşte probele, se aplică Regulamentul nr. 1206/2001 privind cooperarea dintre organele jurisdicţionale ale statelor membre în vederea obţinerii de probe în materie civilă sau comercială. 

Cuvinte cheie: competența jurisdicțională, competența legislativă, regulament european, lege aplicabilăR