romanian english

Ultima reşedinţă obişnuită

DOI: http://doi.org/10.47743/jss-2021-67-2-10

Rezumat: Acest articol analizează caracteristicile şi implicaţiile teoretice şi practice specifice noţiunilor de ultim domiciliu sau de ultimă reşedinţă obişnuită a decedatului, în contextul Regulamentului European Succesoral nr. 650/2012. Articolul prezintă într‑o manieră analitică metodele actuale de stabilire a ultimului domiciliu sau a ultimei reşedinţe obişnuite, observând consecinţele practice din perspectiva legislaţiei internaţionale. Ca atare, în lucrare se analizează statutul juridic al ultimei reşedinţe obişnuite, ca element de legătură care permite alegerea legii aplicabile succesiunii, respectiv a jurisdicţiei. Scopul principal al lucrării implică studiul noţiunilor enumerate mai sus, în legătură cu aspectele litigioase relativ la succesiunea transfrontalieră, insistându‑se pe evaluarea avantajelor sau dezavantajelor care rezultă din utilizarea acestui element de legătură, pentru a simplifica procedura succesiunilor transfrontaliere în Uniunea Europeană şi, în consecinţă, pentru a garanta obiectivul securităţii juridice, atât pentru decedaţi, cât şi pentru moştenitori sau părţile interesate. Concentrându‑se pe dispoziţiile Regulamentului Succesoral European, articolul analizează problemele juridice rezultate prin utilizarea conceptului deschis de „acasă, atât din punctul de vedere al ideii de domiciliu, cât şi de reşedinţă obişnuită.

Cuvinte‑cheie: ultimul domiciliu; ultima reşedinţă obişnuită; succesiune transfronta­lieră; Regulamentul Succesoral European

Referinţe

Abrams, K.. Citizen Spouse. California Law Review 101, no. 2, 2013: 407‑44

Atallah, M., The Last Habitual Residence of the Deceased as the Principal Connecting Factor in the Context of the Succession Regulation (650/2012), Baltic Journal of European Studies Tallinn University of Technology, Vol. 5, No. 2 (19).

Carbonnier J., Les notions à contenu variable dans le droit français de la famille, Travaux du Centre National de la recherche de la logique, Bruylant, 1984.

Calvo Caravaca A.‑L., Articles 4, 20 and 21, The European Succession Regulation: A Commentary, Cambridge, Cambridge University Press, 2016.

Carrascosa Gonzalez, J., European Regulation in Matters of Succession and Habitual Residence of the Deceased, Cuadernos de Derecho Transnacional 8, no. 1, 2016.

Cavers, D. F., Habitual Residence: A Useful Concept, American University Law Review 21, no. 3, 1972).

Clayton‑Helm, L., Out with the Old and in with the New: Bringing the Law of Domicile into the Twenty‑First Century, Journal of International and Comparative Law 7, no. 1 (2020).

Clive, E. M., The Concept of Habitual Residence, The Juridical Review, Part 3, 1997

Clifford H., Cruse v. Chittum: Habitual Residence Judicially Explored, International and Comparative Law Quarterly 24, no. 1, 1975. 

Davrados, Nikolaos A., Louisiana My Home Sweet Home: Decodifying Domicile, Loyola Law Review 64, no. 2, 2018.

Graveson, R.H., Reform of the Law of Domicile, 70 L.Q.R. 492, 1954.

Iyer, Anjali. Domicile and Habitual Residence. Singapore Law Review, 6, 1985

Keating, Amy, Chris Reynolds, Family Lawyers, 2020, https://familylawyermagazine.com/ articles/defining‑habitual‑residence‑in‑the‑hague‑convention/

Kohn, Hans, Napoleon and the Age of Nationalism. The Journal of Modern History. 22 (1): 21‑37(1950),https://doi.org/10.1086/237315

Lamont, R. Habitual Residence and Brussels IIbis: Developing Concepts for European Private International Family Law, Journal of Private International Law, Vol. 3, no. 2, 2007.

McDonald, Morgan Home Sweet Home? Determining Habitual Residence Within the Meaning of the Hague Convention, 59 B.C.L. Rev. E. Supp. 2018.

O'Sullivan, Margaret R. The Role of Domicile and Situs in Succession Matters, Estates and Trusts Journal 15, no. 3, 1996.

Pilkington, M. P. Illegal Residence and the Acquisition of Domicile of Choice, International and Comparative Law Quarterly 33, no. 4 (1984).

Robertson, Gerald B. The Law of the Domicile: Re Foote Estate, Alberta Law Review 48, no. 1 (2010). 

Rogerson, P., Habitual Residence: The New Domicile? International and Comparative Law Quarterly, 49(1), (2000), https://doi.org/10.1017/S0020589300063971.

Rohová, I., Drličková, K., Habitual Residence As A Single Connecting Factor Under The Succession Regulation, Scientific Cooperations International Journal of Law and Politics, 2015.

Requejo Isidro, M. On ‘Habitual Residence’ under the EU Regulations on Family Matters: Once and for All?, The European Association of Private International law, 2020.

Savigny, Friedrich K., Private International Law and the Retrospective Operation of Statutes: A Treatise on the Conflict of Laws and the Limits of Their Operation in Respect of Place and Time, The Lawbook Exchange, Ltd., 2003

Stone, P., The Concept of Habitual Residence in Private International Law, Anglo‑American Law Review 29, no. 3, 2000

Trakman, L., Domicile of Choice in English Law: An Achilles Heel, Journal of Private International Law 11, no. 2, 2015

Vivatvaraphol, T., Back to Basics: Determining a Child's Habitual Residence in International Child Abduction Cases Under the Hague Convention, 77 Fordham Law Review, 2009

Zhang, Mo, Habitual Residence v. Domicile: A Challenge Facing American Conflicts of Laws, Maine Law Review 70, no. 2, 2018

Winter, Stephen I., Home Is Where the Heart Is: Determining „Habitual Residence Under the Hague Convention on the Civil Aspects of International Child Abduction, 33 WASH. U. J. L. & POL’Y 351, 2010

Codul lui Iustinan şi Digestele lui Iustinian, https://droitromain. univ‑grenoble‑alpes.fr/Corpus/d‑50.htm

Cauza C‑523/07 A, soluţionată prin decizia CJUE în anul 2009, https://curia.europa.eu/ juris/document/document.jsf?docid=73639&doclang=EN

Cauza C‑589/10, Janina Wencel v Zakład Ubezpieczeń Społecznych w Białymstoku, soluţionată prin decizia CJUE la data de 16 Mai 2013, https://curia.europa.eu/ juris/document/document.jsf?text=&docid=137425&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=5303809

Cauza C‑80/19, soluţionată prin decizia CJUE din 16 iulie 2020, https://curia.europa.eu/ juris/document/document.jsf?text=&docid=228675&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=5304172

Cauza C‑289/20, CJUE,https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=243875&pageIndex=0&doclang=ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=5304884

Cauza Monasky v. Taglieri, soluţionată prin decizia Curţii Supreme a Statelor Unite din 25.02.2020, https://scholar.google.ro/scholar_case?case=5894865605603397782&hl=en&as_sdt=6&as_vis=1&oi=scholar

 



Facultatea de Drept
.

B-dul Carol I nr. 11, cod 700506, IAŞI
Secretariat cursuri IF:
+40 232 201058
+40 232 201158
Fax: +40 232 201858
Secretariat cursuri IFR:
+40 232 201272
Fax: +40 232 201872


Copyright Facultatea de Drept, IAŞI , 2022
Server-ul a generat răspunsul în 0.1365 sec.
292087348