Rezumat:  Libertatea de exprimare nu constituie un drept absolut. Exercitarea sa poate fi restrânsă, cu respectarea condiţiilor generale prevăzute în instrumentele juridice internaţionale şi naţionale, atunci când se aduce atingere altor drepturi şi interese legitime individuale sau colective, prin discursuri sau mesaje ce depăşesc sfera acceptabilă a criticii şi constituie derapaje în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare. Discursul urii (hate speech) constituie un astfel de derapaj, care prezintă valenţe particulare în cazul difuzării şi răspândirii mesajelor sau discursurilor ce pot fi încadrate în această formă de abuz, pe internet. Prezenta lucrare are ca scop identificarea dificultăţilor de definire a noţiunii de discurs al urii având în vedere posibilitatea existenţei unor posibile diferenţe în reglementarea acesteia la nivel naţional sau lipsa de reglementare şi specificul transmiterii mesajului sau discursului defăimător şi discriminatoriu afişat de către un utilizator într-un anumit loc dar disponibil simultan în întreaga lume sau pe teritoriul unui număr mare de state. Un aspect important al demersului analitic va fi reprezentat de modificarea accepţiunii regulii teritorialităţii, în acest caz particular.

Cuvinte-cheie: internet; discurs al urii; jurisdicție; principiul teritorialității.