Rezumat: Problema implicării avocaților în stabilirea și consolidarea regimurilor totalitare este adesea neglijată, deși prezintă atât relevanță teoretică și practică în testarea liniile de rezistență și structurile de rezistență ale Rechtsstaat (de exemplu, articolul de legi de guvern), prin dezvăluirea mecanismelor de pervertire a legii de către suporterii de credinţe ideologic motivate și tendințe. Analiza conduitei avocaţilor în vremuri de regim totalitar trebuie să fie realizată prin evaluarea pozițiile lor publice și prin publicațiile pe care le-au scris în acei ani. În aceeași ordine de idei, evaluarea se face având în vedere contextul social și politic și faptul că discursul academic al unui jurist se adresează celor în poziții de putere publică sau persoanelor a căror autoritate este legitimată de către și derivată din puterea existentă. Prin urmare, atitudinea teoretică respectuos față de noua ordine politică sau chiar actul formal și categoric de aderare la principiile ideologice ale zilei sau de aderare formală nu sunt atât de relevante ca omisiunea de a îmbrățișa în mod explicit astfel de opinii, evitarea unor teme sau rapida și nespectaculoasa tratare a instituțiilor și principiilor care nu sunt în ton cu etosul politic al zilei.

Cuvinte cheie: drept și politică; România 1938-1944; guvern autoritar; Constantin C. Angelescu;