Rezumat: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a deslușit, în jurisprudența sa, exigențele respectării dreptului la un proces echitabil în ipoteza pronunțării unei hotărâri de condamnare succesiv achitării, direct în calea de atac. Curtea a arătat, în hotărâri multiple, că modalitatea de reapreciere a probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal, cu consecinţa condamnării direct în calea de atac, conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenție. Recursul în casație permite repunerea în matca de legalitate a hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele de apel şi trebuie recunoscut ca unicul mecanism intern, viabil și apt a constata și exclude încălcări ale dreptului la un proces echitabil în contextul cazurilor in favorem. Obiectul prezentului studiu de faţă îl reprezintă analiza și valorificarea interpretării jurisprudenţiale a principiului nulla poena sine lege, în cadrul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C.proc.pen., „faptă care nu este prevăzută de legea penală”, în situația particulară a pronunţării unei soluţii de condamnare, în calea de atac, succesiv achitării și fără administrare nemijlocită de probe (prin reaprecierea probelor administrate în faze anterioare ale procesului penal). Prezentul articol își propune să surprindă și să susțină argumentat posibilitatea de a valorifica acest caz de casare în ipoteza enunțată și posibilitatea remedierii ori înlăturării, în acest cadru procesual, a încălcărilor dreptului la un proces echitabil.

Cuvinte-cheie: recurs în casaţie; caz de casare; dreptul la un proces echitabil