Rezumat: Scopul acestui articol este de a oferi o imagine de ansamblu asupra problemelor și provocărilor prezentate de dezvoltarea rapidă a platformelor de colaborare și partajare în contextul pieței unice europene, concentrându-se, în special, asupra aspectelor care au rezultat din lupta juridică îndelungată care a caracterizat activitatea Uber, de la debutul primelor sale servicii europene în 2011. Concluziile lucrării prind contur în urma deciziei foarte așteptate a Curții Europene de Justiție (C-434/15 Asociación Profesional Elite Taxi) de a clasifica unul dintre serviciile Uber drept „serviciu în domeniul transporturilor”, negând astfel societății protecțiile ample și libertățile semnificative acordate de cadrul european furnizorilor de servicii și „serviciilor societății informaționale” și subordonând realitatea operațională a serviciului universului fragmentat al reglementărilor naționale în domeniul transporturilor. Influența în dreptul național a deciziei instanței europene, în cadrul Ordonanței de urgență a guvernului nr. 49/2019 va face, de asemenea, obiectul analizei noastre.
Cuvinte-cheie: Uber; economia colaborativă; externalizarea profitului; socializarea riscurilor; OUG nr 49/2019