Rezumat: Leziunea ca viciu de consimțământ constă în existența unei disproporții vădite între prestațiile reciproce ale părților care au încheiat un act comutativ cu titlu oneros.  Structura leziunii este una complexă, elementul material fiind însoțit de cel intențional. În cazul leziunii care îi afectează pe minori, cerințele impuse de lege pentru a fi calificată drept viciu de consimțământ sunt mai permisive, atât în privința aprecierii cuantumului pagubei pricinuite cât și a momentului până la care trebuie să subziste disproporția. În același timp, leziunea care îi afectează pe minori are un domeniu de aplicare mai restrâns, atât din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca, cât şi din punctul de vedere al actelor susceptibile de anulare.  Față de alte vicii de consimțământ, în cazul leziunii se aplică reguli speciale referitoare la începutul curgerii termenului de prescripție, durata acestuia, precum și invocarea pe cale de excepție.   

Cuvinte-cheie: leziune, viciu de consimțământ, contract comutativ, prestații disproporționate, stare de nevoie