Rezumat: Studiul se axează pe întinderea obligaţiei de restituire a plăților compensatorii în cazul anulării deciziei de concediere. Ca natură juridică, în pofida reglementării speciale, obligaţia de restituire nu constituie o consecinţă a angajării răspunderii patrimoniale a salariaţilor, ci este determinată de o plată nedatorată. În cazul anulării deciziei de concediere este înlăturată cauza juridică a plăţilor compensatorii.  Actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi dobânzile civile legale au natură juridică diferită şi, prin urmare, se pot cumula.  Pe acest fond, salariatul va trebui să restituie suma netă încasată, actualizată cu indicele de inflaţie, datorând şi dobânda legală. Actualizarea cu indicele de inflație şi dobânda legală nu se vor datora de la data formulării cererii reconvenţionale, ci de la data soluţiei definitive de anulare a deciziei de concediere (data exigibilităţii) şi până la data restituirii integrale.

Cuvinte cheie: decizie de concediere, plăţi compensatorii, obligaţie de restituire, actualizare cu indicele de inflaţie, dobândă legală