Rezumat: Prezentul articol are în vedere o analiză a instituţiei impunităţii în ceea ce priveşte infracţiunea de nedenunţare a unor infracţiuni contra siguranţei statului, astfel cum este aceasta reglementată în Codul penal român din 1968, respectiv în acela nou, din anul 2009. Sfera cercetării este axată pe studierea impunităţii întemeiată pe calitatea de soţ sau rudă apropiată (de lege lata), respectiv pe aceea de membru de familie (de lege ferenda), calitate existentă între infractorul care nu a denunţat şi acela care a comis fapta nedenunţată.  În acest număr este cuprinsă doar o primă parte a articolului, celelalte două urmând a fi publicate în numere ulterioare ale publicaţiei. Autorul examinează în această parte, printre altele, sfera de cuprindere a persoanelor cărora le poate profita această impunitate, precum şi o serie de aspecte de ordin general, precum caracterul real sau personal al instituţiei şi raportarea acesteia la ipoteza unei pluralităţi de infractori care acţionează în participaţie. De asemenea, se caută o fundamentare raţională pentru decizia legiuitorului de a acorda un asemenea beneficiu anumitor categorii de infractori. În partea a doua a articolului se va analiza problema efectelor erorii de fapt asupra instituţiei cercetate, iar în partea a treia, problema efectelor erorii de drept în materie.

Cuvinte cheie: impunitate; nedenunţare; infracţiuni contra siguranţei statului; Cod penal român din 1968; nou Cod penal român din 2009; accepţia penală a noţiunilor de soţ, rudă apropiată, membru de familie.