Rezumat: Protecţia recunoscută străinilor în baza Convenţiei europene a drepturilor omului este parţial incompletă. Mecansimul denumit protecţie prin ricoşeu a permis instanţei de la Strasbourg să extindă domeniul de aplicare al unor drepturi protejate în mod expres de dispoziţiile Convenţiei şi la alte drepturi fundamentale. În acest mod, sistemul juridic iniţial, caracterizat prin vid parţial, a găsit soluţia asigurării unei protecţii efective pentru drepturile străinilor. În privinţa dreptului la viaţă de familie a străinilor se află în opoziţie două interese: cel al statului care are atribuţii discreţionare în politica privind imigraţia şi cel al individului. Conform  actualei interpretări a Curţii de la Strasbourg, interesul individual pare să aibă prevalenţă, luând în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz. 

Cuvinte-cheie: străin, imigrare, interes general, interes individual, restricţie