Rezumat: Legea nr. 361/2007 transpune Decizia Consiliului 2003/93 / CE din 19 decembrie 2002 de autorizare a statelor membre, în interesul Comunităţii, să semneze Convenţia de la Hagadin 1996 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea în ceea ce priveşte răspunderea părintească şi măsurile de protecţie a copiilor. Domeniul de aplicare al Convenţiei cuprinde drepturile şi responsabilităţile acordate părinţilor, tutorilor sau altor reprezentanţi legali ai copilului, dreptul de custodie şi dreptul de acces la copil, tutela, curatela şi alte instituţii similare, precum şi măsurile de protecţie şi plasament necesare pentru realizarea interesului superior al copilului în ceea ce priveşte atât persoana cât şi bunurile copilului. De asemenea, Convenţia stabileşte care sunt statele contractante şi care sunt autorităţile judiciare sau administrative ale acestora competente la nivel internaţional. Adoptarea legii nr.361 / 2007 are drept scop finalizarea cadrului juridic necesar pentru cooperarea între statele membre în materia responsabilităţii părinteşti şi protecţia copilului, un deziderat vital în contextul aderării României la Uniunea Europeană. Centrul de greutate al acestei legi îl reprezintă principiul promovării interesului superior al copilului şi acela al respectării drepturilor fundamentale ale copilului în corelaţie cu drepturile omului, aşa cum reies din documentele internaţionale în materie, respectiv convenţiile şi tratatele la care România este parte, în special Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată. Procesul de legiferare urmăreşte astfel protejarea drepturilor tuturor copiilor în mod egal, nu doar a copiilor care fac obiectul unei forme de protecţie statală, ca urmare a expunerii lor unor situaţii de risc. Astfel de instrumente internaţionale sunt concepute pentru a contribui la delimitarea domeniului de aplicare a diferitelor legislaţii concurente, prin stabilirea în mod clar a unor principii unanim acceptate, menite să contribuie la soluţionarea uniformă a conflictelor care pot apărea în orice problemă de drept privat.
Cuvinte cheie: răspunderea părintească, măsurile de protecţie a copiilor, competenţa, legea aplicabilă