DOI: 10.47743/jss-2022-68-4-16

Rezumat: Atunci când se studiază caracteristicile criminalistice ale infracţiunilor, este necesar să se acorde o atenţie mai mare faptului că victima este direct legată de obiect. Datele despre personalitatea sa pot avea legătură atât cu proprietăţile şi semnele interne, cât şi cu mediul, conexiunile victimei şi relaţiile sale cu oamenii. Detectarea şi studiul caracteristicilor şi trăsăturilor de personalitate ale victimei infracţiunilor, precum şi comportamentul său în lumea din jurul său, fac posibilă înţelegerea multor circumstanţe ale infracţiunii, cum ar fi motivele comiterii atacurilor criminale, scopul şi motivele comportamentului criminalului, inclusiv în raport de trăsăturile sale interioare. Esenţa criminalistică a victimei se manifestă, de obicei, în: anumite date demografice (precum sex, vârstă etc.); în amploarea şi natura prejudiciului cauzat acesteia; în calea şi mediul încălcării ales de infractor; în caracteristicile psihofiziologice ale personalităţii victimei; în orientările valorice, în stilul de viaţă, comportamentul victimei etc.

Cuvinte‑cheie: victimă, metode, criminalistică, comportament, criminal

Referinţe

Gheorghiţă M., Tratat de criminalistică, Tipografia Centrală, Chişinău, 2017

Golubenco Gh., Urmele infracţiunii. Teoria şi practica examinării la faţa locului, Editura Garuda‑Art, Chişinău, 1999

Medeanu T., Crima şi criminalul, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001

Nistoreanu Gh., Apetrei M., Nae L., Paraschiv S. C., Dumitriu A.L., Drept procesual penal. Partea generală, Editura Continent XXI, Bucureşti, 1994

Авериянов Т., Белkин Р., Корухов Ю., Роccинская Е., Криминалистика, Моscovа, 2000, Издательство НОРМА

Любичев С. ş.a., Криминалистическая характеристика убийств, Криминалистика, Москва, Юрид. лит., 1993

Крылов В. В., Расследовании убийств, Криминалистика, Моscovа, 2004