Rezumat: Prezentul studiu urmăreşte să supună atenţiei modul în care instanţele judecătoreşti naţionale au receptat şi aplicat în cauzele penale jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptuilor Omului în materia principiului non bis in idem. Cazurile analizate privesc aplicarea principiului non bis in idem în două categorii de situaţii: când inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea unei fapte pentru care a fost sancţionat contravenţional anterior, respectiv când faţă de inculpat s-a dispus o soluţie de netrimitere în judecată, urmată de redeschiderea urmăririi penale şi de trimiterea în judecată prin rechizitoriu. Din analiza hotărârilor penale se poate observa o lipsă de coerenţă în aplicarea jurisprudenţei instanţei europene, respectiv o practică neunitară atât la nivelul judecătoriilor, cât şi la nivelul curţilor de apel, ca instanțe de control judiciar, ceea ce determină acordarea unei atenții sporite și o aprofundare serioasă a problematicii, pentru a se asigura respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi evitarea unor posibile condamnări ale statului român.

Cuvinte-cheie: principiul non bis in idem; cumulul procedurii contravenționale cu cea penală; redeschiderea procesului penal