Rezumat: Articolul analizează câteva dintre caracteristicile procedurii de încuviințare a executării silite, reglementată de art. 666 din Codul de procedură civilă, prin raportare la practica CJUE în materia executării silite a debitorilor consumatori. În dreptul național, procedura de încuviințare a executării silite este una necontencioasă; judecătorul nu face decât o verificare formală a condițiilor prevăzute de lege, pe baza cărora pronunță o încheiere. În jurisprudența CJUE s-a conturat soluția obligației instanței de a dispune o verificare, chiar și din oficiu, a caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în contractul în temeiul căruia se declanșează procedura de executare, de îndată ce dispune de elementele de fapt și de drept necesare în acest scop. Raportat la această jurisprudență, se ridică întrebarea dacă legislația națională actuală respectă exigențele dreptului european privind protecția consumatorilor și care sunt remediile posibile. Pentru a face această analiză, a fost aleasă drept etalon Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26.06.2019 în cauza C-407/18 (Addiko Bank), fiind evidențiate, comparativ, caracteristicile dreptului național sloven avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri și cele ale dreptului român.

Cuvinte-cheie: executare silită; încuviințare; consumator; clauze abuzive