Rezumat: Proiectul Codului civil 2009 prevedea în versiunea inițială a Guvernului o soluție interesantă și revoluționară în materia dreptului de opțiune succesorală. Toți moștenitorii, atât legali, cât și testamentari, erau considerați acceptanți de drept ai succesiunii; practic, dreptul de opțiune succesorală era redus doar la posibilitatea refuzului acestui efect al legii, prin renunțarea la moștenire. Din  această perspectivă, o consecință interesantă ar fi vizat și instituția nedemnității, respectiv cea a ingratitudinii, care ar fi dobândit valențe și responsabilități mult sporite. Din păcate însă, soluția finală a fost una a conformității cu viziunea împărtășită de Codul napoleonian. Sigur, unele îmbunătățiri și lămuriri fac obiectul străduințelor noului cod; acestea se referă, în special, la: titularii dreptului de opțiune succesorală, noțiunea de succesibil, durata și natura juridică a termenului în care succesibilul își poate exercita opțiunea succesorală, retransmiterea dreptului de opțiune succesorală, publicitatea actului de opțiune, individualizarea actelor care au semnificația acceptării tacite, instituirea prezumției relative a renunțării la moștenire, suportarea pasivului succesoral doar în limitele activului.

Cuvinte cheie: drept civil, succesiuni, drept de opțiune succesorală, acceptare, renunțare.