Rezumat: Actele administrative fiscale sunt rezultate ale unei autorități publice sau voință private, în scopul de a rezolvao situație de drept. Aceste acte sunt emise din oficiu sau la cerere, în scopul de a genera, modifica sau stinge efecte juridice Prin natura, actele administrative fiscale sunt unilaterale, deci într-un raport juridic de impunere este necesar comunicate celeilalte părți. În sensul articolulului 44 din Codul de procedură fiscală o serie de forme de comunicare sunt disponibile: comunicarea directă prin remitere personal, prin servicii publice, prin poștă și în cele din urmă de publicitate. Practica administrativă a utilizat această ultimă formă de comunicare în mod frecvent pentru a ușura procedurile lor interne, interpretând textul legal ca o formulă alternativă. Jurisprudența, și în special Curtea Constituțională au căutat argumente pentru a cenzura această practică și pentru a consacra o ierarhie între aceste forme. Datorită intervenției Curții Constituționale, legiuitorul a modificat formula juridică și confirmat în cele din urmă comunicarea prin publicitate ca o formă secundară de comunicare, în absența unei forme complete de comunicare directă.

Cuvinte cheie: act administrativ-fiscal, comunicare directă, comunicare prin publicitate, opozabilitate.