Rezumat: Acest articol îşi propune să descopere o soluţie pentru conflictul dintre două norme privind legea ce guvernează numele copilului legitim. În vreme ce art. 2576 alineatul 2 al noului Cod civil român prevede alegerea dintre legea cetăţeniei comune a copilului şi a părinţilor săi şi legea statului unde copilul s-a născut şi a crescut, art. 2603 Cod civil prevede că numele copilului legitim va fi guvernat de legea reşedinţei obişnuite comune a soţilor, de legea naţională comună a soţilor (dacă nu există reşedinţă obişnuită comună) şi de legea locului celebrării căsătoriei (dacă nu există nici o reşedinţă obişnuită comună, nici o cetăţenie comună a soţilor). În aceste condiţii, care este scopul art. 2576 alin.2 al Codului civil român? Ar trebui să fie norma conflictuală asupra numelui copilului ilegitim, dar nici textul autentic (care nu face vreo precizare şi consideră că cei doi părinţi sunt bine cunoscuţi) şi nici logica (legea care guvernează filiaţia copilului natural este aceeaşi cu legea prevăzută pentru numele persoanei fizice în alin. 1 al art. 2576 Cod civil) nu sprijină această teză. Luând în considerare reglementările anterioare privind legea aplicabilă numelui copilului (articolele 14, 25, 26 şi 28 ale Legii nr. 105/1992), afirmăm necesitatea abrogării alineatului 2 al art. 2576 Cod civil pentru a restaura sistemul determinării legii ce guvernează numele copilului, impus prin Legea nr. 105/1992.

Cuvinte cheie: conflicte de legi, drept internaţional privat, numele copilului, Codul civil, România, norme conflictuale, copil legitim, copil natural