Rezumat: Evoluţia pieţei de capital româneşti, de la învăţare, organizare, adaptare şi până la dezvoltare în condiţii de funcţionalitate, lichiditate, transparenţă şi securitate a tranzacţiilor reclamă din ce în ce mai mult o abordare din perspectivă juridică a unor probleme care erau văzute ca ţinând în mod esenţial de domeniul ştiinţelor economice. Apariţia, relativ recent, în special în ţările cu economie dezvoltată, a unor discipline juridice cum ar fi dreptul valorilor mobiliare, dreptul pieţelor financiare, dreptul internaţional şi dreptul comparat al valorilor mobiliare exprimă preocupările şi eforturile juriştilor în domeniul pieţelor de capital. Tranzacţiile realizate pe pieţele reglementate de capital au un rol foarte important în economia naţională şi au devenit semnificative prin număr şi valoare. Obiect al acestor tranzacţii sunt instrumentele financiare demate­rializate. În consecinţă, regimul juridic al acestor instrumente nu poate fi indiferent, iar aserţiunile doctrinei juridice tradiţionale privind trăsăturile titlurilor de credit care prezintă o formă materială nu pot fi preluate mutatis mutandis. Efectele juridice ale fenomenului de dematerializare şi specificul tranzacţionării pe piaţa de capital trebuie articulate în baza noilor reglementări care dau măsura unui anumit tip de pragmatism economic. Înregistrarea în cont a valo­rilor mobiliare a redus diferenţa care există între titlurile la purtător şi titlurile nominative, iar această tendinţă de unificare a formelor se accentuează.

Cuvinte-cheie: piață de capital, titluri de credit, formă materială, forma dematerializată.