Rezumat: Protejarea drepturilor fundamentale (inclusiv a libertății de exprimare) constituie o preocupare manifestată de către state atât la nivel internațional – concretizată prin adoptarea de instrumente juridice care stabilesc liniile directoare cu privire la conținutul acestora, domeniul de aplicare și limitările ce pot fi aduse - cât și la nivel național - concretizată îndeosebi prin receptarea principiilor și standardelor internaționale. O caracteristică specială a actelor normative internaționale în acest domeniu este recunoașterea unui spațiu de manevră pentru statele membre în procesul de stabilire a restricțiilor care pot fi aplicate la nivel intern, în temeiul principiului subsidiarității. Prezenta lucrare are ca scop analiza principalelor trăsături ale acestui principiu apărut în dreptul internațional clasic și a corelației cu domeniul drepturilor fundamentale, în mod particular cu garantarea libertății de exprimare în sistemul Convenției europene a drepturilor omului.

Cuvinte-cheie: marjă națională de apreciere, proporționalitate, ingerință națională.