Rezumat: Denumirea de origine este denumirea geografică a unei regiuni, localități care atestă originea unui produs și stabilește o legătură directă între calitățile produsului și mediul geografic, ce implică factorii naturali și umani ai regiunii respective. Indicația geografică reprezintă denumirea unei regiuni ori localități dintr-o țară, ce confirmă că există o legătură directă între calitățile ori reputația unui produs și factorii geografici din regiunea respectivă. Protecția internațională este reglementată de dispozițiile  Aranjamentul de la Lisabona privind protecția denumirilor de origine și înregistrarea lor internațională din 1958, precum și cele ale Acordului TRIPS. La nivel european, procesul de armonizare a legislațiilor naționale s-a concretizat prin adoptarea a patru regulamente pentru diferite categorii de produse precum: produse agricole și alimentare destinate consumului uman, vinurile, vinurilor aromatizate și băuturilor spirtoase. În acest sens, menționăm Regulamentul nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare. Articolul analizează definițiile celor două noțiuni în cadrul reglementărilor europene și internaționale în vigoare pentru a putea contura asemănările și distincțiile în scopul de a identifica  conjuncția corectă: "și/sau". Astfel, vom determina poziția juridică a celor două forme de protecție la nivel european și internațional.

Cuvinte cheie: denumiri de origine, indicații geografice, calitate, regiune geografică.