Rezumat: Unul dintre cele mai importante aspecte referitoare la provocarea ilegală a avortului este de a stabili dacă, în reglementarea penală a avortului, intenţia legiuitorului a fost cea de a proteja fătul sau femeia însărcinată. Un răspuns nu e uşor de găsit, datorită faptului că cele două valori în discuţie sunt strâns legate între ele. Mai mult, din momentul în care uneia dintre cele două valori i se dau mai multe drepturi, poziţiile lor devin inconciliabile. Cu referire la acest aspect, au fost formulate trei opinii majore. Prima dintre ele consideră că, prin incriminarea avortului, principalul scop al legiuitorului a fost protecţia fătului. Cea de a doua opinie apreciază că legea penală protejează în primul rând femeia însărcinată. Conform celei de a treia opinii, intenţia legiuitorului a fost de a proteja atât fătul, cât şi femeia însărcinată. Credem că, în prezent, legislaţia penală din România referitoare la avort protejează într-o măsură mai mare femeia însărcinată, deoarece avortul este permis la simpla cerere în primele paisprezece săptămâni de sarcină. În aceste condiţii, este dificil să argumentezi că fătul este total ignorat în primele paisprezece săptămâni de sarcină, după care, brusc, devine principala valoare protejată. Totuşi, apreciem că legiuitorul vrea să protejeze şi fătul, dar este imposibil să acorde o maximă protecţie, concomitent, atât fătului, cât şi femeii însărcinate. Soluţia ideală este să se realizeze un echilibru fragil şi să se acorde fătului şi femeii însărcinate un maxim posibil de drepturi, într-un anumit moment.

Cuvinte cheie: avort, femeie însărcinată, făt, libertatea de a alege, dreptul la viață.