Rezumat: Cooperarea între grupuri umane este vechi și are rădăcini în necesitățile practice de supravietuire a a grupurilor. În prezent, cooperarea este văzută ca o formă de dezvoltare, ca diferite comunități să învețe unele de la altele, cum să gestioneze probleme sociale sau economice. De la primele orașe din Orientul Mijlociu, la gildurile medievale și formele contemporane de cooperare administrativă locală, toate aceste legături între diferite comunități, chiar dacă au avut obiective mai ales economice, au fost și sunt astăzi o parte a dezvoltării respective comunități. Situația recentă din spațiul românesc a fost influențată de perioada comunistă, dar astăzi, autoritățile administrative locale, în special în principalele orașe, au devenit elementul central al dezvoltării socio-economice, au un impact tot mai mare asupra deciziilor la nivel național. Există acum șapte forme de cooperare administrativă, cu diferite grade de implicare din partea autorității administrative, care acoperă o gamă largă de domenii, de la cultură la securitate, de la educație la economie. Unele dintre cele mai noi forme de cooperare sunt euro-regiunile și asociațiile de dezvoltare intercomunitară, consacrate prin Legea administrației publice locale, publicată în 2001 și Legea cooperării regionale publicată în 1998. Chiar dacă lipsa de finanțare este unul dintre cele mai importante obstacole pentru o cooperare consolidată la nivelul administrației publice locale, actorii implicați în acest proces încearcă să asigure un nivel ridicat de protecție socială în zonele lor prin stabilirea obiectivelor pe termen lung. Unul dintre cele mai importante instrumente în realizarea obiectivelor este educația și formarea, schimbul de informații și cunoștințe. Acest lucru ar duce, de asemenea, la o creștere a gradului de conștientizare cu privire la interesele lor și modalitățile de realizare a obiectivelor lor.

Cuvinte cheie: cooperare, autoritățile administrativ, euro-regiuni.