Rezumat: Conform art. 371 al Legii nr. 51/7 iunie 1995, Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, articol introdus prin Legea nr. 255/16 iunie 2004, un avocat nu poate fi urmărit penal pentru infracţiuni comise în exerciţiul profesiei sale, sau în legătură cu angajamentul său, fără aprobarea Procurorului General al Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel în a cărui jurisdicţie a fost comisă infracţiunea. Astfel, legiuitorul stabileşte un control ierarhic organizat la nivel înalt asupra urmăririi penale a avocaţilor. Dar această prevedere ignoră competenţa procurorilor Parchetului Naţional Anticorupţie (P.N.A.) de a-i  urmări penal pe avocaţii ce comit infracţiuni de corupţie (asa cum sunt acestea definite de Legea nr. 78/opt mai 2000 cu modificările ulterioare), competenţă personală introdusă prin O.U.G. nr. 24/21 aprilie 2004. Deoarece P.N.A-ul este independent de toate celelalte instanţe judecătoreşti, parchete şi autorităţi (a se vedea articolul 2 al O.U.G. nr. 43/4 aprilie 2000 privind P.N.A. şi art. 77 al Legii nr. 304/28 iunie 2004 privind sistemul judiciar ), procurorul  P.N.A nu trebuie să solicite aprobarea menţionată în art. 371 al Legii nr. 51/7 iunie 1995, întrucât nu este un subordonat al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea avocatului. El are propriul superior care-i confirmă fiecare rechizitoriu (art. 22 1 al O.U.G. nr. 43/4 aprilie 2000 cu modificările anterioare).

Cuvinte cheie: avocat, infracţiuni comise de avocaţi, autorizarea procurorului general