DOI: http://doi.org/10.47743/jss-2022-68-2-3

Rezumat: Ne propunem în acest articol, fără a avea pretenția tratării în integralitate a soluțiilor ce se pot pronunța în cadrul contestației în procedura camerei preliminare, să punctăm unele aspecte legate de câteva soluții ale instanțelor pronunțate în procedura camerei preliminare, prin care s-au desființat încheierile judecătorului de cameră preliminară și s-au trimis cauzele spre rejudecare. Rejudecarea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat hotărârea este un remediu procesual prin care instanța de control judiciar restituie dosarul spre rejudecare primei instanțe, în situația în care au fost încălcate unele principii ale procesului penal sau unele principii fundamentale statuate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Soluțiile pronunțate în sensul desființării cu trimitere spre rejudecare, fără a avea un suport normativ procesual penal, au fost întemeiate pe principiile procesului penal și dreptul la un proces echitabil statuat în art. 6 paragraf 3 CEDO și se referă la: modul în care este formulată acuzația prin actul de sesizare - încheierea judecătorului de cameră preliminară de la intanța de fond - , care este lipsit de suficientă claritate și depășește limitele ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, în condițiile în care nu a existat anterior și o extindere a acțiunii penale; nepronunțarea judecătorului de cameră preliminară de la prima instanță asupra tuturor cererilor și excepțiilor invocate de inculpat în procedura de cameră preliminară; nesoluționarea cererii inculpatului având ca obiect constatarea pretinsei privări nelegale de libertate a acestuia pe o perioadă de 40 de ore; nerespectarea normelor de procedură privind comunicarea rechizitoriului. În procedura de cameră preliminară, verificarea legalității administrării probelor de către organele de urmărire penală trebuie să fie realizată, în mod nemijlocit, în contradictoriu cu părțile și persoana vătămată, cu posibilitatea administrării oricăror mijloace de probă. Instanța europeană a statuat, în jurisprudența sa, cu privire la necesitatea analizării atente a procedurilor judiciare prin care se administrează probe în procesul penal, la posibilitatea veritabilă, adecvată și suficientă de a contesta legalitatea probatoriilor produse în faza urmăririi penale, aspecte care presupun, în concret, posibilitatea părților de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea lor fapte sau împrejurări, inclusiv administrarea oricăror mijloace de probă ce ar demonstra nelegalitatea probatoriilor produse de organele de urmărire penală.

Cuvinte-cheie: proces penal, cameră preliminară, Convenție CEDO, rejudecarea procesului.

Referințe:

Ion Rusu, Efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 în procesul penal român, Universul Juridic Premium nr. 2/2021;

Mihail Udroiu, Procedură penală. Partea specială, Ediția a 5-a, revizuită și adăugită, Ed. C.H. Beck, București, 2018;