Rezumat: Prezenta lucrare analizează eficiența protecției creditorilor în ipoteza divizării societăților debitoare, conform regimului de protecție instituit prin intermediul reglementărilor art. 2411, art. 243 și ale art. 251 din Legea nr. 31/1990, în unele ipoteze particulare de divizare efectuate cu repartizarea inegală a elementelor de activ și pasiv patrimonial ale societății care se divide, indiferent că este vorba despre o divizare totală sau parțială. Având în vedere că mijloacele procesuale de protecție acordate creditorilor ale căror creanțe erau exigibile la data publicării proiectului de divizare sunt diferite de cele acordate creditorilor ale căror creanțe nu erau exigibile la data publicării proiectului de divizare, am explorat mijloacele procesuale posibile aflate la îndemâna primei categorii de creditori menționată pentru a combate efectele divizării, cu analiza eficienței acestor mijloace procesuale și a echivalenței acestora cu mijloacele oferite creditorilor din a doua categorie.

Cuvinte cheie: divizarea societăților; protecția creditorilor; creanțe exigibile și neexigibile la data publicării proiectului de divizare; art. 2411, art. 243 și art. 251 din Legea nr. 31/1990; Directiva 82/891/CEE; Directiva (UE) 2017/1132.