Rezumat: Prezentul articol constituie o continuare a subiectului de analiză privind pluralitatea intermediară de infracțiuni [a cărui tratare a debutat prin articolul „Când (nu) există pluralitate intermediară de infracțiuni? (I) - Specificul reglementării prevăzute de art. 44 alin. (1) Cod penal”, publicat în Analele Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Tomul LXI, Științe Juridice, nr. I / 2015].  În cadrul de față, analiza pe care o întreprindem cu privire la instituția pluralității intermediare de infracțiuni concentrează o serie de probleme relative la unele aspecte de ordin sancționator pe care le implică această formă a pluralității de infracțiuni (expres reglementată de legea penală română în vigoare).

Cuvinte-cheie: pluralitate de infracţiuni; pluralitate intermediară; regulile de sancționare aplicabile; excepții în sancționare; configurarea termenilor din structură.