Rezumat: Prezentul articol urmăreşte, cu preponderenţă, un scop didactic, fiind în principal destinat familiarizării studenţilor cu instituţia pedepsei accesorii, surprinsă din perspectiva evolutiv-istorică a prefacerilor care i-au marcat reglementarea în dreptul penal român, de la viziunea originară a fostului legiuitor (stadiul legislativ corespunzător Codului penal anterior, de la 1968), până la forma configurării sale actuale (stadiul legislativ corespunzător aplicării noului Cod penal, din 2009), sub semnul presiunilor exercitate de standardele C.E.D.O. configurate în materie. Alături de această dimensiune, articolul cuprinde şi o analiză critică a modificărilor aduse reglementării pedepsei accesorii în cadrul noului Cod penal, în perioada de vacatio legis, prin dispoziţiile legii sale de punere în aplicare (Legea nr. 187/2012). În final, pe baza acestor aprecieri, se propune o modalitate de interpretare a textului care reglementează pedeapsa accesorie, ce tinde a se distanţa de interpretarea sa strict gramaticală şi se formulează o propunere de lege ferenda referitoare la reformularea dispoziţiei legale, astfel încât să fie exprimat mai clar conţinutul său normativ, potrivit interpretării avansate. Articolul este elaborat în două părţi: prima (cea de faţă) urmăreşte cu preponderenţă expunerea reglementării pedepsei accesorii în fostul Cod penal român şi principalele decizii C.E.D.O. care au determinat, la acest nivel, modificarea modalităţii normative iniţiale sub care se configura aceasta; a doua parte (care urmează a fi publicată în nr. 2/2014 al revistei) se axează pe surprinderea critică a raportului dintre standardele C.E.D.O. în materie şi reglementarea pedepsei accesorii în cuprinsul Codului penal român intrat în vigoare pe 1 februarie 2014.
Cuvinte cheie: pedeapsă accesorie, drept penal român, C.E.D.O., Cod penal anterior (1968), noul Cod penal (2009), evoluţia reglementării, regim de aplicare, controverse.