Rezumat: Problema avortului are în centru două opinii de importanţă majoră: pro-viaţă şi pro-alegere. Cei care neagă dreptul la avort consideră că avortul este practic un omor, deoarece viaţa începe din momentul concepţiei. Aceştia aduc multe argumente în favoarea opiniei lor. Unul dintre cele mai puternice argumente ale lor este faptul că ştiinţa a dovedit că, încă din momentul fertilizării, entitatea nou-formată are ADN specific uman, ceea ce înseamnă că, din acel moment, embrionul este o fiinţă umană, cu toate drepturile inerente. Cei care susţin liberalizarea avortului încearcă să demonstreze că viaţa nu începe din momentul concepţiei. Ei consideră că, pentru a putea fi considerată o fiinţă umană, o entitate trebuie să îndeplinească nişte condiţii, şi anume să aibă conştiinţă, voinţă, precum şi capacitatea de a interacţiona moral cu alţi oameni. Cum fetuşii nu îndeplinesc aceste condiţii, adepţii opiniei pro-alegere consideră că aceştia nu au drept la viaţă. Unii autori au găsit o „cale de mijloc” între cele două opinii. Această „cale de mijloc” se bazează pe cercetări ştiinţifice, care au arătat că, în stadiile incipiente ale sarcinii, embrionul este mai degrabă o aglomerare de substanţe chimice, în timp ce, spre sfârşitul sarcinii, fătul are aproape toate trăsăturile fizice pe care le atribuim unei persoane şi, în plus, are şi o activitate cerebrală similară cu cea a nou-născuţilor. Aceşti autori consideră că momentul în care apare activitatea cerebrală a fetuşilor poate  fi considerat momentul apariţiei vieţii.

Cuvinte-cheie: avort, moralitate, pro-viaţă, pro-alegere, pro-avort, anti-avort.