DOI: 10.47743/jss-2023-69-2-10

Rezumat: Creând iniţial o ordine juridică bazată pe tehnici abstracte şi proceduri, legea societăţilor pare a fi în curs de transformare, astăzi, sub impulsul fenomenului de „deformalizare” a dreptului. Acum, cele două concepte de bază ale sale – societatea şi personalitatea juridică – sunt frecvent folosite nu atât în scopul recunoscut, al diminuării costurilor sau, în general, a riscurilor desfăşurării unei afaceri, prin separarea activelor personale de cele profesionale, cât mai degrabă ca mijloace prin care asociaţii se pot sustrage răspunderii personale. Căutând să-şi recâştige efectivitatea, dreptul societar contemporan îmbrăţişează principiul realităţii economice printr-un concept - care merită toată atenţia noastră – cel al întreprinderii. De reţinut din această analiză este, după părerea noastră, faptul că „întreprinderea” este doar un mecanism care permite atingerea unor obiective, şi nu fundamentul transmiterii acestei răspunderi. E mai realist şi corect din punct de vedere juridic, de aceea, să ne concentrăm atenţia pe „consideraţiile suplimentare” (după cum se exprima un autor), specifice fiecărei ramuri de drept şi, inclusiv, ale celui societar, care permit reţinerea răspunderii societăţilor comerciale. Revenind la relaţia întreprinderii cu dreptul societar, trebuie însă să acceptăm faptul că, prin însăşi definiţia sa, întreprinderea este o punte de legătură între dreptul societar şi drepturile aşa-zis economice, care îi influenţează în prezent conceptele fundamentale pentru a-i impune finalitatea. Ne menţinem părerea exprimată în sensul societar astăzi în tendinţa mai generală a prevalenţei realismului economic asupra dreptului.

Cuvinte-cheie: deformalizare, „arhitecturi”, societate, personalitate juridică, întreprin- dere, prevalenţa economicului.

Referinţe

Catană R. N., Rolul justiţiei în funcţionarea societăţilor comerciale, Editura LuminaLex, Bucureşti, 2003

Champaud C., Le pouvoir de concentration de la société par actions, Bibl. de dr. Com., t. V, Sirey, 1962

Daoud E., Ferrari J., La RSE sociale: de l’engagement volontaire à l’obligation juridique, JCP 2012, nr. 1391

Dubois C., Responsabilité civile et responsabilité pénale. À la recherche d’une cohérence perdue, LGDJ, Paris, 2016

Friedman M., The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits, in The New York Times Magazine, 13 septembrie 1970

Kalintiri A., Revisiting Parental Liability in EU Competition Law, în European Law Review, Vol. 43, nr. 2/2018, pp. 145-166

Koenig C., Comparing Parent Company Liability in EU and US Competition Law, în World Competition: Law and Economics Review, nr. 41(1)/2018, pp. 69-100

Michoud L., în M. C. Monsallier, L’aménagement contractuel du fonctionnement de la société anonyme, LGDJ, Paris, 1998

Paillusseau J., La société anonyme, technique d’organisation de l’entreprise, Thèse Rennes, 1965, Sirey, 1967

Schultz Ph., La responsabilité pénale de la société-mère et l’organisation matricielle du groupe. Observations sur Cass. crim., 16 juin 2021 (n° 20-83.098), [online]

Tec L. et al., Codul Civil – Comentat şi adnotat. Despre legea civilă. Despre persoane. Art. 1-257, Editura Rosetti, 2018