Rezumat: Problema avortului este la fel de veche precum societatea umană. De-a lungul timpului, viziunea societăţii cu privire la avort a cunoscut variaţii. Oricum, în ciuda opiniei morale dintr-o anumită perioadă, femeile care au dorit să facă avort au căutat întotdeauna o cale să avorteze. În antichitate, societatea era mult mai permisivă cu avortul decât în perioadele recente. Cea mai veche dispoziţie legislativă scrisă cu referire la avort este o dispoziţie din Codul lui Hammurabi, care prevede că persoana care cauzează un avort trebuie să plătească o despăgubire financiară. În Grecia antică, aşa cum precizează Platon în Republica, avortul era considerat o procedură standard, care trebuia să se aplica dacă femeia însărcinată avea peste 40 de ani sau dacă un cuplu avea deja prea mulţi copii. Ulterior, avortul a fost permis doar înainte de momentul în care se considera că fătul dobândeşte suflet. Se credea că perceperea primelor mişcări ale fătului coincidea cu momentul în care fătul dobândea suflet. Începuturile creştinismului au adus schimbări majore referitoare la percepţia privind avortul, societatea devenind mai puţin tolerantă cu avortul faţă de perioadele anterioare. Această concepţie s-a dezvoltat şi a căpătat forme extreme, constând chiar în interzicerea totală a avortului. 

Cuvinte cheie: provocarea ilegala a avortului, istorie, contracepţie, feminism