Rezumat: Pentru cei a căror capacitate financiară nu este suficientă pentru a accesa proprietatea, contractul de arendare permite cel puțin dobândirea folosinţei în vederea exploatării. Dar vorbim despre o bucurie fragilă. Pierderea lucrului închiriat, ca urmare a forței majore este suportată de arendator. În calitate de proprietar al bunului acesta suportă riscul pierderii, precum și riscul contractului, în calitate de debitor al obligației de a asigura folosința locatarului; dacă obligația sa nu poate fi executată nu mai poate pretinde nici plata arendei. Prin urmare, în lipsa obiectului, contractul de arendă este desființat. Aplicarea combinată a două reguli care guvernează teoria riscului, res perit domino și res perit debitori, în cadrul aceluiași contract poate crea însă o oarece emoție. În special în ceea ce privește pieirea fructelor agricole lucrurile sunt complicate pentru că legislația noastră nu cunoaşte reguli clare.

Cuvinte-cheie: arendă, riscuri, obligaţii reciproce, res perit domino, res perit debitori